Tribunalul BRAŞOV – SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizie nr. 4/R din data de 10.01.2014
Recursul formulat de recurenta petentă S.C. M.I. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 9326/03.06.2013 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. XXX/197/2012, în contradictoriu cu intimata GARDA FINANCIARĂ BRAȘOV, având ca obiect “anulare proces-verbal de contravenție”;.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată depusă la dosar la data de 14.11.2014, prin serviciul registratură, din partea intimatei întâmpinare în două exemplare.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 86 Cod procedură civilă, a comunicat prin agent procedural către recurenta petentă un exemplar al întâmpinării depuse la dosar de intimata.
Instanța constată cauza în stare de judecată.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului de față, reține că:
Prin sentința civilă nr. 9326 din data de 03.06.2013, Judecătoria Brașov a respins plângerea formulată de partea petentă S.C. M.I. S.R.L., în contradictoriu cu partea intimată GARDA FINANCIARĂ BRAȘOV și a menținut procesul-verbal seria H 0247718/2012 încheiat de partea intimată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Ca urmare a controlului operativ si inopinat efectuat in data de 28-11-2012 la punctul de lucru aparținând S.C. M.I. S.R.L., s-a constatat faptul ca operatorul economic verificat, aferent bunurilor comercializate si sumelor încasate, nu emitea bonuri fiscale. La momentul controlului, la punctul de lucru a fost identificata suma de 39 lei, suma care nu a putut fi justificata prin raportul zilnic sau prin alt document justificativ prevăzut de lege.
Fapta reprezintă contravenția prevăzuta ca atare la art. 10 lit. “b”; din O.U.G. nr. 28/1999 Rep. și în consecință s-a dispus sancționarea societății cu avertisment, confiscarea sumei de 39 lei si suspendarea activității punctului de lucru pentru o perioada de trei luni de zile conform procesului-verbal nr. 130328/28-11-2012.
Instanța reține că, sub aspectul temeiniciei, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, acesta beneficiind de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, care prin ea însăși nu este contrară art. 6 par. 2 a CEDO.
Instanța mai reține că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcina a probei. Dat fiind ca analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor consacrate de art. 6 a CEDO în materie penală ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții si ar pune în sarcina autorităților ce aplica astfel de sancțiuni o povara excesiva si nejustificata (decizia CEDO de inadmisibilitate în cauza Falk împotriva Olandei).
Procesul-verbal prin care contravenienta a fost sancționată face dovada deplină cu privire la situația de fapt reținută in cuprinsul sau, bucurându-se de prezumția de legalitate si veridicitate, pana la proba contrarie, proba ce revine conform art. 1169 Cod civil, petentei.
Pentru orice sumă deținută la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor legiuitorul român a stabilit că trebuie sa existe o justificare legală, sub forma unui document, care sa fie prevăzut in mod expres de legiuitor.
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999 Rep. “Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, in registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență si se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat….”;.
În sensul dispozițiilor art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999 Rep, sumele deținute la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor pot fi justificate numai prin date înscrise in :
– documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale;
– registrul special menționat la art. 1 alin. 4 din ordonanța, pana la repunerea in funcție a aparatelor de marcat electronice fiscale;
– prin facturi fiscale;
Sumele deținute la punctul de vânzare a bunurilor sau prestare a serviciilor direct către populație, care nu pot fi justificate prin aceste documente, se confiscă.
Atât la momentul controlului cât și ulterior, societatea contravenientă nu a putut să prezinte un înscris prin care să justifice proveniența sumei de 39 lei in condițiile legii. Audierea unui martor nu poate acoperi lipsa înscrisului cerut de lege și astfel proba solicitată de petentă a fost respinsă ca nefiind utilă cauzei.
Față de lipsa documentelor prevăzute de legiuitorul român pentru suma de 39 lei deținută de societatea contravenientă au fost aplicate atât ca sancțiuni contravenționale principale cât și complementare.
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999 Rep. instituie o prezumție absolută în privința sumelor găsite în plus fata de cele înregistrate prin aparatul de marcat electronic fiscal, in sensul ca acestea provin din vânzări care nu au fost înregistrate, altfel ar fi ușor de eludat dispozițiile legale care au ca scop stoparea evaziunii fiscale prin sancționarea subiecților care nu înregistrează in aparatul de marcat in totalitate toate sumele rezultate din vânzări.
Instanța apreciază că atâta timp cât în sarcina societății petente s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzută ca atare la art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999 Rep. este evident că aplicarea sancțiunilor contravenționale complementare constând in confiscarea sumei de 39 lei și suspendarea punctului de lucru pe o perioada de trei luni de zile a fost și este temeinică și legală.
În ceea ce privește măsura complementară a suspendării activității pe o perioada de 3 luni, instanța constată că susținerile intimatei sunt întemeiate. Această măsură a fost dispusă de către organul constatator in temeiul art. 14 alin.2 din O.U.G. nr. 28/1999 Rep., dispoziții legale potrivit cărora “Nerespectarea de către agenții economici a prevederilor art. 10 lit.”;b”;, referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioara celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola – jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage si suspendarea activității unității pe o perioada de trei luni”;.
Prin urmare, aceasta sancțiune se aplica ” ope legis”; agenților economici care nu emit bonuri fiscale pentru toate produsele livrate adică tocmai contravenția prevăzută ca atare la art.10 lit.”;.b”; din O.U.G. nr. 28/1999 Rep., contravenție care a fost reținută si în sarcina petentei astfel după cum rezultă din cuprinsul procesului verbal de contravenție seria H 0247718/2012.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse instanța a constatat că faptul neemiterii bonurilor fiscale pentru toate produsele comercializate cu amănuntul sau prestările de servicii efectuate către populație atrage pe lângă aplicarea unei amenzi contravenționale și confiscarea sumelor de bani care nu pot fi justificate prin documente emise de aparatul de marcat electronic fiscal precum și suspendarea activității unității pe o perioada de trei luni.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că fapta reținută în sarcina petentei întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzută de dispozițiile O.U.G. nr. 28/1999 Rep., motiv pentru care, având în vedere și dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, a respins plângerea contravențională formulata ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termen legal petenta S.C. M.I. S.R.L., prin care a solicitat admiterea acestuia și anularea procesului-verbal de contravenție contestat.
În motivarea căii de atac, recurenta a arătat că instanța a interpretat greșit înscrisurile din cauză. Astfel, monetarul întocmit de barman care atestă că în casă, la momentul controlului, era suma de 55 lei, iar raportul x arată că pe casa de marcat erau marcați 16,5 lei. Ceea ce contestă recurenta este încadrarea faptei, respectiv faptul că diferența de 38,5 lei nu provine din vânzarea de marfă și neemiterea de bonuri fiscale, așa cum arată organul constatator, suma în cauză fiind lăsată de către administrator pentru a putea barmanul să dea rest clienților și a se plăti o factură.
Actul normativ în baza căruia a fost sancționată recurenta încriminează vânzarea de mărfuri fără a emite bonuri fiscale, însă societatea recurentă nu este în această situație, în fapt constatându-se un plus de casă, și nu neemiterea unui bon fiscal.
În drept, recurenta invocă prevederile art. 404 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Cererea de recurs este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, în conformitate cu dispozițiile art. 36 din O.G. nr. 2/2001.
Intimata A.N.A.F.-D.G.R.F.P. BRAȘOV-GARDA FINANCIARĂ BRAȘOV a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate, ca fiind temeinică și legală.(filele 6,7)
Examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de motivele de recurs invocate, având în vedere și dispozițiile art.304 indice 1 Cod procedură civilă privind examinarea cauzei sub toate aspectele, instanța constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
La data de 28-11-2012 recurenta petentă a fost sancționată cu avertisment, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. “b”; din O.U.G. nr. 28/1999 Rep., reținându-se că aceasta nu emitea bonuri fiscale, aferent bunurilor comercializate si sumelor încasate; la momentul controlului, la punctul de lucru a fost identificata suma de 39 lei, suma care nu a putut fi justificata prin raportul zilnic sau prin alt document justificativ prevăzut de lege.
Prin același proces-verbal s-au dispus și sancțiuni complementare, respectiv: confiscarea sumei de 39 lei si suspendarea activității punctului de lucru pentru o perioadă de trei luni.
Instanța de fond a analizat și a reținut, în mod corect, faptul că procesul-verbal de contravenție contestat este legal întocmit și că recurenta petentă a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa prin acest act constatator.
Recurenta invocă faptul că suma de 38,5 lei, identificată la data controlului în casa de marcat, era lăsată de administrator barmanului, pentru ca acesta să poată să dea rest clienților.
Această susținere nu a fost însă dovedită de recurenta petentă, căreia îi revine sarcina probei. Cât timp suma a fost găsită de agentul constatator în casa de marcat și nu într-un alt loc, iar recurenta petentă nu a putut să o justifice cu documente emise de aparatul de marcat electronic fiscal, în mod corect aceasta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. “b”; din O.U.G. nr. 28/1999 Rep.
Sancțiunea avertismentului a fost corect individualizată de organul constatator, iar sancțiunile complementare au fost aplicate temeinic și legal de organul constatator, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. 3 și din art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999 Rep.
Față de considerentele expuse anterior, în conformitate cu prevederile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, instanța urmează să respingă recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 9326 din data de 03.06.2013, pronunțată de Judecătoria Brașov, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta SC M.I. SRL, cu sediul în mun.Brașov, str.Plugarilor nr.22B, jud.Brașov, împotriva sentinței civile nr.9326 din data de 03.06.2013, pronunțată de Judecătoria Brașov, ca nefondat. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.01.2014.