CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1662/3 decembrie 2009
Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de recurenţii pârâţi E. E. E. şi E. H., împotriva deciziei civile nr.247 A din 17.02.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a IV-a Civilă, în dosarul nr(…), în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi E. Ş. şi E. H..
- are ca obiect – evacuare.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă intimatul reclamant E. Ş. personal şi asistat de avocat T. D., în baza împuternicirii avocaţiale nr.(…) emisă de B a r o u l B u c u r e ş t i-Cabinet Individual, acelaşi avocat reprezintă şi intimata reclamantă E. H., în baza aceleiaşi împuterniciri avocaţiale, lipsind recurenţii pârâţi E. E. E. şi E. H..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează Curţii faptul că deşi au fost citaţi cu menţiunea achitării taxei de timbru în cuantum de 5 lei şi 0,15 lei timbru judiciar, recurenţii pârâţi nu s-au conformat dispoziţiilor instanţei în acest sens.
Reprezentantul intimaţilor reclamanţi invocă excepţia netimbrării recursului solicitând admiterea acesteia şi anularea recursului ca netimbrat; nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Curtea reţine cauza spre soluţionare pe aspectul timbrajului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 B sub nr. 5855/303/17.07.2008, reclamanţii E. Ş. şi E. H. au chemat în judecată pe pârâţii E. H. şi E. E. E., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună evacuarea pârâţilor din imobilul situat în B, bd. (…) (…) nr.97, (…) scara 2, etaj 7, apartament 40, sector 6, pentru lipsa titlului locativ şi imposibilă convieţuire.
Prin sentinţa civilă nr. 7198/03.11.2008, Judecătoria Sectorului 6 B a admis acţiunea formulată de reclamanţii E. Ş. şi E. H.; a dispus evacuarea pârâţilor din imobilul situat în B, bd. (…) (…) nr.97, (…) scara 2, etaj 7, apartament 40, sector 6, pentru lipsa titlului locativ; a obligat pârâţii la plata către reclamanţi a sumei de 1010,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată şi a luat act că pârâţii nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a retinut următoarele:
Potrivit contactului de vânzare cumpărare nr. 25777/6/16.06.1992 încheiat cu S.C. S. S.A., reclamanţii au calitatea de proprietari ai imobilului situat în B,(…), (…) scara 2, etaj 7, apartament 40, sector 6.
Conform dispoziţiilor art.480 Cod civil, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege.
Dreptul de proprietate, aşa cum rezultă din prevederile art. 480 Cod civil, este un drept exclusiv, ceea ce înseamnă că titularul dreptului de proprietate este singurul îndreptăţit să exercite atributele acestui drept, respectiv, posesia, folosinţa şi dispoziţia, fără ca o altă persoană să intervină în vreun mod în exerciţiul dreptului său.
Pârâţii nu au administrat probe din care să rezulte că au drepturi locative asupra imobilului situat în B,(…), (…) scara 2, etaj 7, apartament 40, sector 6.
În temeiul dreptului de a folosi bunul – ţinând cont că dreptul de proprietate este un drept care se poate exercita în mod exclusiv, adică fără a fi necesar concursul unei alte persoane – proprietarul unui imobil are dreptul să permită accesul oricărei persoane în imobil, dar şi dreptul de a cere oricărei persoane care nu arc un titlu locativ asupra imobilului, să-I părăsească.
Faţă de cele reţinute anterior, întrucât pârâţii ocupă fără titlu, imobilul proprietatea reclamanţilor, aceştia din urmă fiind lipsiţi de posibilitatea de a-şi exercita atributele dreptului de proprietate asupra acestui bun, conferite de prevederile art. 480 Cod civil, instanţa de fond a apreciat ca fiind întemeiată acţiunea, astfel că a admis-o şi a dispus evacuarea pârâţilor, pentru lipsa titlului locativ.
Instanţa de fond nu a mai analizat ca motiv de evacuare şi imposibila convieţuire, deşi din declaraţia martorului D. L. rezultă că s-au adresat injurii reclamanţilor de către pârâţi, iar reclamanta s-a dus la domiciliul martorului plângând, din cauza comportamentului pârâţilor. Acelaşi martor a declarat că nu mai permiteau accesul reclamanţilor în imobilul situat in B,(…), (…) scara 2, etaj 7, apartament 40, sector 6, atunci când aceştia veneau să-şi ridice pensiile sau pentru rezolvarea problemelor medicale.
Susţinerile pârâţilor că nu au o altă locuinţă nu au relevanţă în cauză, deoarece aceştia îşi pot închiria o locuinţă, în care să locuiască şi cu copii lor, având obligaţia legală de a se ocupa de întreţinerea acestora, reclamaţiilor neincumbându-Ie o astfel de obligaţie. Pe de altă parte, deşi pârâţii au susţinut că au făcut o serie de îmbunătăţiri la imobilul mai sus menţionat, nu au solicitat recunoaşterea unui drept de retenţie şi nici obligarea reclamanţilor la plata contravalorii îmbunătăţirilor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii E. E. E. şi E. H..
Prin decizia civilă nr. 247/17.02.2009, T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a IV-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanţii-pârâţi E. E. E. şi E. H. şi în baza art.247 alin.3 Cod procedură civilă, i-a obligat la plata către intimaţii-reclamanţi a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, intimaţii reclamanţi sunt titularii dreptului de proprietate asupra imobilului situat în B,(…), (…) . 2, . 7, . 40, sectorul 6, iar pârâţii sunt fiica şi respectiv soţul acesteia, care nu deţin un titlu locativ asupra imobilului.
Acţiunea în evacuare întemeiată pe art.480 C.civ., prin care se tinde la apărarea folosinţei ca atribut al dreptului de proprietate, fără ca între părţi să existe raporturi juridice de locaţiune, este o acţiune reală.
Întrucât intimaţii-reclamanţi au, în virtutea art.480 C.civ., dreptul de a se folosi în mod exclusiv de imobilul proprietatea lor, iar apelanţii-pârâţi nu deţin nici un titlu asupra imobilului, în mod corect prima instanţă a dispus evacuarea acesteia din imobil pentru lipsă de titlu.
Interesul acţiunii în evacuare formulată de titularul dreptului de proprietate este, aşa cum s-a arătata mai sus, redobândirea tuturor prerogativelor acestui drept, care în mod fraudulos sunt încălcate de terţe persoane care nu justifică un drept locativ propriu, nimeni neputând fi silit aşi îngrădi aceste prerogative împotriva voinţei proprii, nici chiar în situaţii în care, datorită raporturilor civile dintre părţi, neînţelegerile locative sunt greu de înţeles.
Interesul acţiunii în evacuare este unul actual, atâta timp cât folosinţa deplină a dreptului de proprietate este încălcată, astfel că nu poate ti reţinută critica din apel potrivit căreia reclamanţii nu au un interes actual în formularea cererii lor.
Tribunalul nu are posibilitatea legală de a constrânge o persoană să-şi îngrădească dreptul de proprietate pe considerente de moralitate, singura situaţie în care pe calea acţiunii în justiţie poate fi apărat dreptul locativ, fiind când acesta izvorăşte dintr-un temei contractual sau legal, nu şi atunci când acest drept legal nu există, părţile având anterior statutul de tolerat, statut ce nu conferă drepturi legale locative .
De asemenea, tribunalul nu poate avea în vedere motivele invocate de apelanţii pârâţi, potrivit cărora încheierea contractului de vânzare cumpărare cu privire la imobil s-a făcut şi în considerarea faptului că intimaţii reclamanţi erau părinţii apelantei, atâta timp cât obligaţia de asigurare a domiciliului la părinţi a încetat, o dată cu împlinirea majoratului de către aceasta. Prin contractul de vânzare cumpărare încheiat aceasta nu a dobândit drepturi locative proprii, astfel că în prezent nu justifică un titlu locativ, fiind, pe cale de consecinţă, corectă soluţia pronunţată de instanţa de fond ce a dispus evacuarea.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti, la data de 19.05.2009, pârâţii E. E. E. şi E. H. au declarat recurs, solicitand admiterea caii de atac formulate , modificarea in totalitate a deciziei recurate, in sensul admiterii apelului , schimbarii sentintei atacate in sensul respingerii actiunii introductive ca nefondate.
In motivarea recursului , paratiii au aratat ca instantele de fond trebuiau sa aiba in vedere faptul ca actiunea intimatilor care sunt parintii si respectiv socrii recurentilor este abuziva si lipsita de interes deoarece acestia nu au dovedit ca locuiesc in imobilul din care au solicitat evacuarea.
De asemenea , recurentii au in vederat faptul ca instantele de fond nu au avut in vedere situatia concreta a acestora care au intretinere 2 copii minori, nepotii intimatilor.
Recursul nu este intemeiat in drept.
La termenul din data de 03.12.2009, intimaţii-reclamanţi, prin reprezentant, au invocat excepţia netimbrării recursului.
Asupra excepţiei de netimbrare, Curtea reţine următoarele:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 cu modificările ulterioare, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti se timbrează, iar conform art. 3 al 1 lit b se timbrează la fond cu 10 lei taxa judiciara de timbru si 0,3 lei timbru judiciar cererile care privesc dreptul de folosinta a locuintelor sau a unor incaperi, nelegate de plata unor sume de bani si cu 5 lei taxa judiciara de timbru si 0,15 lei timbru judiciar in caile de atac, potrivit art 11 din acelasi act normativ.
Prin rezolutia de primire a cereii de recurs, presedintele completului de judecata a stabilit o taxa judiciara de timbru si timbru judiciar in conformitate cu cele aratate in cele ce preced, obligatia de plata a acestei taxe revenind recurentilor, care, desi au fost legal citati cu aceasta mentiune, nu au inteles sa se conformeze dispozitiilor instantei.
Cuantumul taxei judiciare a fost stabilit in conformitate cu dispozitiile legale (art 3 al 1 lit b coroborat cu art 11 al 1 din legea 146/1997) si este mai mult decat modic , neimpiedicand liberul acces la justitie al apelantei-reclamante si pastrand intact justul echilibru intre interesul general si cel particular, in deplina concordanta cu principiul proportionalitatii statuat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in jurisprudenta sa.
Faţă de dispoziţiile art.20 alin.1, 2 din Legea nr. 146/1997 care prevăd obligativitatea plăţii anticipate a taxelor judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării cererii, Curtea de A p e l B u c u r e ş t i apreciază că aceste dispoziţii legale sunt incidente în cauză, urmând a anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenţii-pârâţi E. E. E. şi E. H. împotriva deciziei civile nr.247/A din 17.02.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a IV-a Civilă, în dosarul nr(…), în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi E. Ş. şi E. H..
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03.12.2009.