ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1587/2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, la data de 29 martie 2012, reclamanta N.M. a chemat în judecată pe pârâta A.F.P. Craiova, solicitând anularea deciziei din 12 iunie 2008 privind antrenarea răspunderii solidare cu SC I. SRL.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că la data de 8 decembrie 2008, reclamanta a primit de la D.G.F.P. Dolj, A.F.P. Craiova o somaţie din care rezulta că urmează să fie executată pentru suma de 12.413 RON reprezentând un debit de 107.599 RON la care s-au adăugat penalităţi şi dobânzi în sumă de 404.814 RON.
Prin contestaţia depusă la data de 16 decembrie 2008 reclamanta a solicitat să se verifice încă o dată situaţiile financiare aparţinând debitoarei SC I. SRL şi să se constate că nu are nicio culpă care să atragă răspunderea sa în solidar cu această societate, debitul şi penalităţile imense imputate neavând suport real.
Prin decizia nr. 107836 din 23 decembrie 2008 emisă de D.G.F.P. Dolj, A.F.P. Craiova s-a respins această contestaţie cu motivarea că reclamanta a fost decăzută din dreptul de a formula o astfel de contestaţie.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestaţie, iar prin sentinţa nr. 241 din 16 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, rămasă definitivă şi irevocabilă, a fost anulată decizia din 23 decembrie 2008 şi a fost obligată pârâta să emită o altă decizie prin care să soluţioneze fondul contestaţiei prin emiterea unei alte decizii.
La data de 12 februarie 2012, reclamanta a primit o nouă somaţie şi deplasându-se la sediul pârâtei i-a fost înaintată decizia atacată din 12 iunie 2008.
2.Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 883 din 28 septembrie 2012, Curtea de Apel Craiova a admis acţiunea formulată de N.M. şi a anulat decizia privind răspunderea în solidară din 12 iunie 2008 şi decizia privind soluţionarea contestaţiei formulată împotriva deciziei menţionate.
Curtea a reţinut faptul că reclamanta a contestat decizia din data de 12 iunie 2008 emisă de către D.G.F.P. Dolj, A.F.P. Craiova prin care s-a dispus antrenarea răspunderii solidare a reclamantei în solidar cu SC I. SRL, în temeiul art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 republicată, pentru obligaţii de plată restante ale debitorului declarat insolvabil.
Potrivit art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003, astfel cum era în vigoare la data emiterii deciziei, pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod răspund solidar cu acesta administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credinţă, sub orice formă, a bunurilor mobile şi imobile proprietatea acesteia.
Analizând decizia de răspundere în solidar, instanţa de judecată a constatat că organul fiscal nu descrie care sunt acţiunile de înstrăinare sau ascundere şi nici bunurile mobile şi imobile din patrimoniul SC I. SRL care au făcut obiectul acţiunilor frauduloase.
Pe de altă parte, s-a reţinut că nu sunt arătate nici elemente care să conducă la concluzia că a existat din partea reclamantei o rea-credinţă cu care să fi acţionat când a înstrăinat sau ascuns bunurile societăţii.
Prin urmare, Curtea a reţinut că în mod greşit organul fiscal a apreciat ca fiind îndeplinite dispoziţiile art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003, în condiţiile în care nu sunt întrunite elemente constitutive ale faptei stabilite de către respectivele dispoziţii.
Totodată s-a reţinut că actul administrativ trebuie să cuprindă elementele de fapt şi de drept obligatorii, respectiv descrierea în concret a stării de fapt şi indicarea dispoziţiilor legale aplicabile, elemente necesare pentru realizarea trăsăturii executării din oficiu a actului administrativ şi realizarea controlului judiciar în procedura contenciosului administrativ.
3. Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs D.G.F.P. Dolj, în prezent D.G.R.F.P. Craiova, în numele şi pentru A.F.P. a Municipiului Craiova.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta invocă aplicarea greşită a legii şi arată că procesul-verbal de constatare a insolvabilităţii SC I. SRL nu a fost contestat.
Din cuprinsul procesului-verbal de declarare a stării de insolvabilitate şi din actele depuse la dosar rezultă că sunt îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 27 C. proc. fisc.
Pentru a interveni răspunderea solidară, cu caracter special, este necesar a fi îndeplinite condiţiile cumulative generale, ale răspunderii civile privind existenţa prejudiciului, existenţa unei fapte ilicite, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul produs, precum şi existenţa unei forme de vinovăţie.
În ceea ce priveşte prejudiciul, recurenta apreciază că există şi a fost cauzat ca urmare a neachitării creanţelor fiscale de către debitoare.
Fapta ilicită este reglementată de norma specială sub forma acelor modalităţi de săvârşire, înstrăinare sau ascundere de bunuri.
Fapta ilicită este condiţionată de existenţa calităţii de asociat, acţionar, administrator sau orice altă persoană fizică ce desfăşoară o activitate în interesul persoanei juridice, dar această activitate are ca rezultat starea de insolvabilitate.
Raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu este reglementat de dispoziţiile art. 27 C. proc. fisc., în sensul că înstrăinarea bunurilor a provocat starea de insolvabilitate a persoanei juridice.
În ceea ce priveşte vinovăţia, recurenta consideră că trebuie făcută distincţia între cele două modalităţi de săvârşire a faptei ilicite, înstrăinarea sau ascunderea bunurilor.
În cazul ascunderii cu rea-credinţă şi sub orice formă a bunurilor, vinovăţia este caracterizată de norma juridică sub aspectul intenţiei directe, făptuitorul prevăzând rezultatul faptei ilicite şi urmărind producerea acestuia.
În cazul înstrăinării bunurilor, formele de vinovăţie sunt cele instituite de principiile dreptului comun.
În acest sens, răspunderea civilă este angajată în prezenţa simplei neglijenţe, dar şi a uşurinţei sau imprudenţei.
Analiza existenţei sau inexistenţei trebuie realizată şi prin prisma regimului special privind îndeplinirea obligaţiei administratorilor, conform art. 72 din Legea nr. 31/1990.
Apărările formulate de intimata-reclamantă N.M.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru neîndeplinirea prevederilor art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 C. proc. fisc.
4. Considerentele Înaltei Curţi, instanţa competentă să soluţioneze calea de atac extraordinară exercitată
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 27 alin. (1) lit. b) C. proc. fisc., pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, răspund solidar cu acesta administratorii, acţionarii, asociaţii, orice alte persoane care au provocat insolvabilitate persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea, ascunderea cu rea-credinţă, sub orice formă, a bunurilor mobile şi imobile, proprietatea acesteia.
Din analiza normei legale incidente se desprinde concluzia să pentru atragerea răspunderii solidare a intimatei-reclamante, în calitate de asociat şi administrator la SC I. SRL, organul fiscal este dator să dovedească modalitatea prin care s-a provocat starea de insolvabilitate a societăţii, înstrăinare sau ascundere a bunurilor mobile, imobile aflate în proprietatea acesteia, precum şi reaua-credinţă a persoanei obligate solidar.
Or, atât în cuprinsul actelor administrativ-fiscale contestate, cât şi în cuprinsul motivelor de recurs, se observă că nu se indică în concret şi nu se dovedeşte implicarea intimatei-reclamante în ajungerea în stare de insolvabilitate a societăţii.
Mai mult, motivele de recurs formulate de recurentă descriu situaţia de fapt şi de drept numai din punct de vedere teoretic, fără să demonstreze legătura de cauzalitate dintre declararea insolvabilităţii SC I. SRL şi fapta intimatei-reclamante.
Este corect ceea ce a invocat recurenta, respectiv necesitatea întrunirii dispoziţiilor legale pentru atragerea răspunderii solidare, însă raţionamentul nu a indicat care sunt acţiunile de înstrăinare sau ascundere a bunurilor din patrimoniul societăţii, ce bunuri au fost înstrăinate sau ascunse şi nici elementele care să conducă la concluzia că intimata a fost de rea-credinţă.
În ceea ce priveşte incidenţa prevederilor art. 72 din Legea nr. 31/1990, se constată că acestea reglementează răspunderea generală a administratorilor, iar temeiul juridic al răspunderii solidare din prezenta cauză este art. 27 alin. (1) C. proc. fisc., ce reglementează o răspundere specială, sub condiţia îndeplinirii cerinţelor impuse de această normă.
5. Faţă de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge declarat de D.G.F.P. Dolj, în prezent D.G.R.F.P. Craiova, în numele şi pentru A.F.P. a Municipiului Craiova împotriva sentinţei nr. 883 din 28 septembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2014.