CURTEA DE APEL TIMISOARA
Decizie din 09.04.2009
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul Consiliul Local al comunei împotriva sentinței civile nr.628/CA/23.07.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâta intimată – SRL T, având ca obiect anulare hotărâre.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat asistat de avocat, avocat și avocat în reprezentarea pârâtului recurent, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamantului intimat depune chitanța emisă pentru suma de 500 lei reprezentând onorariu de avocat.
Față de excepțiile invocate de reclamantul intimat, instanța acordă cuvântul părților pentru a-și exprima punctul de vedere.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită admiterea excepției lipsei calității de reprezentant a d-lui avocat întrucât la data motivării recursului acesta nu era mandatat de pârât. Prin urmare solicită admiterea și celei de a doua excepții, a nulității recursului, întrucât motivele de recurs au fost redactate și semnate de o persoană fără calitate de reprezentant al părții.
Avocat solicită respingerea excepțiilor ca neîntemeiate întrucât, așa după cum rezultă și din copiacontractului de consultanță încheiat cu pârâtul recurent și existent la dosar.
Curtea apreciază neîntemeiate excepțiile formulate fata de cuprinsul contractului de consultanță încheiat cu pârâtul recurent și existent la dosar la filele 46-47, existând mandat de reprezentare încă din 25.01.2008. Astfel fiind, Curtea respinge atât excepția lipsei calității de reprezentant a d-lui avocat si a doamnei avocat, cat si excepția nulității recursului declarat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii față de Consiliul Local, pentru motivele formulate în scris, cu cheltuieli de judecată în primă instanță. Arată că, nr.536/1997 impune pentru orice fermă zootehnică anumite condiții pe care reclamantul nu le putea îndeplini la data achiziției imobilului și nu le mai poate îndeplini nici la acest moment, respectiv anumite distanțe standard de zone de locuințe și de un drum național, acestea fiind de altfel limite de protecție sanitară.
Avocat pune aceleași concluzii de admitere a recursului, cu cheltuieli de judecată, și depune concluzii scrise.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, pentru motivele învederate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
Avocat solicită instanței să aibă în vedere faptul că reclamantul a cumpărat imobilul după apariția nr.536/1997 și prin urmare trebuia să se conformeze respectivelor prevederi pentru a-și putea desfășura activitatea.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de fata constată că:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 11.07.2006, reclamantul a solicitat anularea HCL nr. 107/12.05.2006 privind aprobarea PUZ – extindere zona rezidențială cu funcțiuni complementare extravilan ca netemeinică și nelegală precum și suspendarea efectelor actului administrativ până la soluționarea definitivă si irevocabilă a cauzei, în baza art.15 din Legea nr. 554/2004.
Prin precizarea de acțiune aflată la fila 153 din dosarul inițial,reclamantul a arătat că înțelege să cheme în judecată în calitate de pârâtă și pe – – SRL T, ca beneficiar al -ului aprobat prin HCL nr. 107/2006.
Tribunalul Timiș rin p. sentința civilă nr. 504/CA/13.06.2007 pronunțată în dosarul nr-, a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local, a respins acțiunea față de pârâta ” ” T și a dispus anularea nr. l07/12.05.2006 privind aprobarea PUZ – zonă rezidențială cu funcțiuni complementare extravilan; a obligat pârâtul Consiliul Local la plata către reclamant a sumei de 504 RON cheltuieli de judecată.
La data de 29.06.2008 împotriva sentinței civile nr. 504/CA/16.06.2007, în termen legal, a formulat recurs pârâtul Consiliul Local, criticând-o pentru nelegalitate.
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 181/14.02.2008 a admis recursul pârâtului Consiliul Local al Comunei, formulat împotriva sentinței civile nr. 504/13.06.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, ca întemeiat și a casat sentința recurată trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe
La data de 22.04.2008 dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-.
La data de 22.07.2008 pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI a depus la dosarul cauzei Note de ședință, prin care solicitat admiterea excepției tardivității precizării de acțiune, învederând că pârâta – SRL a fost introdusă în cauză abia la ultimul termen de judecată, când erau administrate deja toate probele.
Pârâtul a arătat că în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii își menține poziția exprimată în încheierea depusă la dosarul cauzei, prin care se arată că trebuiau chemați în judecată beneficiarii PUZ – ului aprobat, având în vedere că anularea îi privește direct și pe aceștia.
Pe fond pârâtul a arătat că a invocat excepția lipsei de interes a reclamantului, subliniindu-se că reclamantul nu îndeplinește condiția de persoană vătămată așa cum prevede art. 1 și art. 2 din Legea nr. 554/2004. Față de aceste aspecte s-a solicitat respingerea acțiunii reclamantului.
Prin sentința civila nr. nr.628/CA/23.07.2008 Tribunalul Timișa respins excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, excepție invocată de pârâtul Consiliul Local. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ” ” L T, a respins excepția tardivității precizării de acțiune a reclamantului, excepție invocată de pârâtul.Pe fond, Tribunalul a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul si a dispus anularea HCL nr. 107/12.05.2006 emisă de pârâtul. Instanta a respins acțiunea reclamantului față de pârâta ” “
In motivare se arata ca analizând excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, excepție invocată de pârâtul Consiliul Local, având în vedere faptul că nu au fost chemați în judecata și beneficiari PUZ – ului aprobat prin hotărârea contestată, instanta a respins- ca neîntemeiată, întrucât hotărârea nr. 107/2006 are caracterul unui act administrativ cu caracter normativ și vizează amenajarea teritoriului și aprobarea unui PUZ la nivelul localității, astfel că nu se impune chemarea în judecată a tuturor beneficiarilor PUZ – ului aprobat.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ” “, instanța a constatat că această societate nu are calitatea de emitent al actului atacat, împrejurarea că este beneficiara PUZ – ului aprobat nu-i conferă acestei societății calitatea de pârâtă în cauză, astfel că instanța a admis ca fiind întemeiată excepție lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ” ” și a respins acțiunea precizată a reclamantului față de această societate ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză.
Analizând excepția tardivității precizării de acțiune a reclamantului prin care a înțes să cheme în judecată și pârâta ” “, excepție invocată de pârâtul, instanța a respins- ca nefondată, constatând că în speță au fost respectate disp. art. 132. procedură civilă, cu atât mai mult cu cât, reclamantul avea posibilitatea legală de a solicita introducerea în cauză a acestei societății, inclusiv după casarea hotărârii nr. 504/2007, deci după data de 13.06.2007, întrucât conform art. 311. procedură civilă, hotărârea casată nu are nici o putere, procesul reluându-se de la început.
Analizând vătămarea reclamantului în raport de dispozițiilor art.1 alin.1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care prevăd că: “Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționare în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul poate fi atât privat, cât și public”, instanța a constat că reclamantul este vătămat în drepturile sale private, întrucât este proprietarul numărului cadastral 284/1, ce reprezintă fermă agrozootehnică, iar aprobarea PUZ – ului prin hotărârea contestată ca la limita sa de proprietate să poată fi construite cartiere rezidențiale aduce grave prejudicii acestuia și afacerii sale, în sensul că va fi nevoit să schimbe destinația inițială a fermei achiziționate.
S-a reținut in considerentele sentinței ca întrucât hotărârea contestată lezează ordinea de drept, iar reclamantul este vătămat în drepturile sale, instanța în baza disp. art. 1 și urm. din Legea nr. 54/20004 a contenciosului administrativ a admis în parte acțiunea precizată a reclamantului, considerând-o a fi întemeiată numai sub această formă și a dispus anularea HCL nr. 107/12.05.2006 emisă de pârâtul CL, ca fiind netemeinică și nelegală și respins acțiunea reclamantului față de pârâta ” ” T ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Consiliul Local al Comunei solicitând admiterea recursului si modificarea sentinței in sensul respingerii acțiunii.
În motivele de recurs, în esență, se susțin următoarele:
Instanța de fond a luat în considerare o stare de fapt eronată apreciind că imobilul reclamantului este fermă agrozootehnică funcțională.
Astfel se arata ca se pleacă de la premiza eronată că în cadrul imobilului reclamantului ar funcționa în mod legal o fermă agrozootehnică, fără ca instanța de fond sa aibă în vedere ultimele Hotărâri de Consiliu Local (HCL nr. 57/2006 anterior adoptării HCL nr. 107/2006- HCL care face obiectul prezentului dosar); precum si actele normative în domeniu care reglementează si modul de funcționare al fermelor agrozootehnice – respectiv nr. 536/1997, precum si Hotărârea Consiliului Județean T nr. 35/2006 referitor la acest aspect – de creștere a porcilor.
Se menționează ca sub aceste trei aspecte, este irelevant dacă la ora actuală reclamantul desfășoară o activitate ilegala de creștere a porcilor (fiind fără relevanță pozele depuse la dosar) atâta vreme cât în mod legal, sub cele două aspecte pe care le menționează mai jos, petentul nu are voie în mod legal să desfășoare o activitate de creștere a porcilor.
Astfel, la data de 31.03.2006 se adoptă HCL nr. 57, prin intermediul căreia se decide transformarea zonei: Trupa A Zona agrozootehnică în Zona de Industrie, Depozite si Servicii. Precizează ca reclamantul-intimat are ” așa-zisa ferma de porci“in acest, respectiv în fosta zona
Ulterior această Hotărâre de Consiliu Local este atacată în instanța de contencios administrativ de către reclamantul, și se respinge această acțiune de către Tribunalul Timiș și ulterior se respinge în mod irevocabil această acțiune de către Curtea de Apel Timișoara, rămânând valabilă HCL nr. 57/2006
Se învederează ca astfel a rămas definitiv și irevocabil faptul că în aceea zonă în care încearcă petentul să își desfășoare activitatea nu se pot desfășura activități agrozootehnice, fiind posibil numai derularea unor activități de industrie, depozite și servicii. Ca atare la data prezentei petentul arată în acțiunea din prezentul dosar, faptul că“prin Hotărârea contestata se încalcă în primul rând dreptul de proprietate ” argumentat pe faptul că petentul nu va mai putea executa activități agricole având în vedere existenta PUZ-ului care face obiectul prezentului dosar.
Mai mult, reclamantul a mai introdus o acțiune împotriva anularii HCL nr. 102/2005, referitor la aprobarea Planului Urbanistic Director al comunei, plan urbanistic prin intermediul căruia, se stabilește ca în zona în care reclamantul are proprietatea sa, să fie dezvoltate numai activități de Industrie. Depozite si Servicii. Precizează că și această acțiune a fost respinsă definitiv și irevocabil de Curtea de Apel Timișoara, prin Decizia civila nr. 338/25.04.2007.
După cum se poate observa din cele de mai sus prin Hotărâri ale Consiliului Local s-a statuat ca în zona în care petentul are imobilul este interzisă desfășurarea unor activități agrozootehnice. Deși a relevat acest lucru instanței de fond, nu cunoaște motivele pentru care nu se face nici o referire în hotărârea recurată asupra acestor aspecte și instanța de fond nu le-a luat în considerare.
Dacă în acele clădiri a funcționat o ferma agrozootehnică inițial, nu înseamnă că mai poate funcționa și la acest moment. Afirmă acest lucru deoarece există mai multe aspecte în susținere:
Se arata ca încă din anul 2002 în acel areal nu își mai desfășoară activitatea nici o fermă agrozootehnică (depune o adresă a fostului proprietar al construcțiilor care poartă denumirea de Fosta Fermă, care arată că i-a întrerupt activitatea și că nu mai este proprietar încă din 2004 – deci ulterior anului 1997 când a apărut nr. 536);
Se arata ca încă din septembrie 2004 este aprobat prin Hotărârea nr. 31/2004 a HCL, lângă imobilele fostei ferme zootehnice (vis-a-vis), un PUZ pentru sedii de firme și locuințe;
Se învederează ca reclamantul nu poate afirma că funcționează ca și fermă agrozootehnică de vreme ce acesta solicită Primăriei comunei eliberarea unui certificat de urbanism și autorizație de construcție în vederea realizării unor lucrări pentru a putea avea o fermă funcțională în imobilul sau (mai exact lucrările priveau realizarea unor filtre de dezinfecție); epune copie de pe Sentința civila nr. 404/CA/2006 prin care i se respinge reclamatului ( ) cerere de suspendare a dispoziției Primarului prin care i s-a anulat Certificatul de Urbanism, precum si Autorizația de Construcție, pentru motivele reținute și bine întemeiate. Ca atare, reclamantul încă nu poate nici măcar să execute lucrări de construcții în acel spațiu în vederea realizării filtrelor de dezinfecție pentru a desfășura vreo activitate.
Se arata ca alți proprietari din imobilele învecinate cu ale reclamantului si-au exprimat dezacordul față de intenția acestuia din urmă de a desfășura o activitate de creștere a porcilor – sens în care arată că depune o serie de adrese a celorlalți proprietari de imobile din cadrul Fostei Ferme;
Existența 536/1997 care impune pentru orice fermă agrozootehnică, care se înființează ulterior intrării în vigoare a acestui ordin, anumite condiții pe care reclamantul nu le putea îndeplini la data achiziției imobilului și nu le mai poate îndeplini nici la acest moment.
Simplul fapt că acele clădiri poartă denumirea de fermă zootehnică nu înseamnă că proprietarul, sau locatarul acelor clădiri poate funcționa ca și fermă agrozootehnică fără să îndeplinească condițiile prevăzute în legislație. Obiectivul (fermă agrozootehnică) urmează să apară în momentul în care obține autorizația de funcționare, fapt ce s-ar întâmpla ulterior anului 1997, or în acest context, obiectivul ce trebuie autorizat trebuie sa respecte nr. 536/1997. Ca atare nu se poate vorbi de aceeași destinație a imobilului care ar fi aceeași de la construcție și până la acest moment.
Ca atare reclamantul nu poate afirma că are o fermă funcțională fiindcă, acesta nu îndeplinește condițiile impuse de nr. 536/1997. Precizează ca normele cuprinse în 536/1997, au fost validate și prin HCL nr. 137 din 30.11.2005.
De asemenea și prin Hotărârea Consiliului Județean nr. 35/2006 prin care in localitățile limitrofe orașului T (printre care și ) se interzice activitatea de creștere a porcilor (suinelor). Ca atare nu putem vorbi de nici o activitate de creștere a porcilor în aceea zonă.
Mai susține că hotărârea recurată (prin prezentul recurs) nu este motivată nici în fapt și nici în drept. În afara aprecierii că reclamantul are calitatea de persoană vătămată, instanța de fond nu motivează care sunt actele normative în baza cărora apreciază că HCL care face obiectul prezentului dosar ar aduce grave prejudicii imobilului reclamantului – așa-zisei ferme agrozootehnice, așa cum motivează instanța de fond.
Mai mult, se motivează, din nou eronat, de către instanța de fond și asupra faptului că cele două vecinătăți (așa-zisa fermă agrozootehnică) și imobilul care face obiectul HCL nr. 107 sunt incompatibile, fără a fi precizat care este temeiul legal pentru care aceste imobile sunt incompatibile.
Recursul a fost întemeiat în drept pe prevederile art.304 ind.1, art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar reclamantul intimat, a solicitat respingerea recursului, menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legala cu consecința admiterii acțiunii în anularea actului administrativ atacat, respectiv HCL 107/2006, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele.
În motivare se arată că în mod corect instanța de fond, după casare, a statuat că reclamantul este vătămat în drepturile sale legitime, deoarece există incompatibilitate între funcțiunile celor două vecinătăți, respectiv ferma agrozootehnică și cartier rezidențial. De asemenea, din înscrisurile aflate la dosar instanța a concluzionat în mod corect că funcțiunea de fermă agrozootehnică a preexistat și că “organul local al administrației publice are obligația conform legii să emită acte normative care să nu aducă prejudicii unei persoane și să fie în interesul tuturor”.
Se arata ca HCL nr.57 din 31.03.2006, materializare a proiectului nr.7 din 24.03.2006, de refuncționalizare A – ferma agrozootehnică, nu a obținut avizul de mediu obligatoriu, nu s-au întocmit documentațiile aferente și nici nu au fost îndeplinite condițiile legale pentru emiterea unui astfel de aviz conform HG. nr. 1076/2004 art.5 și următoarele.
Reclamantul-intimat precizează ca ceea ce a obținut însă Consiliul Local prin menținerea acestei hotărâri nu prezintă interes pentru prezenta cauză, deoarece hotărârea nr.57/2006 modifică -ul în sensul că se modifică A din fermă agrozootehnică în industrie, depozitare și servicii. Garda Naționala de Mediu – Comisariatul Județean T prin Nota de constatare nr.4363 din 21.08.2007 constată că din planșa rezulta ca A este în partea opusă fermei dlui.. Reclamantul intimat menționează că această notă de constatare a fost întocmită ca urmare a controlului efectuat la fermasa, urmare a sesizărilor nr. 1529/03.08.2007, 1577/08.08.2007 si 1649/16.08.2007, provenind foarte probabil de la beneficiarul PUZ-ului ce face obiectul hotărârii a cărei anulare se cere.
De altfel, în certificatul de urbanism emis către, necesar pentru dezmembrare, imediat anterior vânzării cătrereclamant, la regimul juridic se menționează: “teren în intravilanul mărit ( D – Ferma)”. În aceste condiții solicită să se aprecieze, luând în considerare și constatările Gărzii de Mediu, cât de relevantă este HCL 57/2006 de refuncționalizare A – Ferma agrozootehnică pentru ferma sa și în ce măsură afectează HCL 107/2006, care face obiectul acțiunii de față.
Având în vedere cele mai sus menționate, dovedite cu actele administrative depuse la dosarul cauzei solicită să fie înlăturate apărările pârâtului recurent referitoare la HCL 57/2006 ca fiind inutile, neconcludente și nepertinente raportat la obiectul litigiului.
Față de Planul Urbanistic Zonal aprobat în 07.09.2004,se învederează ca recurentul încearcă să inducă în eroare instanța deoarece specificul acestuia constă în activitate economică, respectiv sedii de firme, și doar conex acestei activități în locuințe de serviciu. Având în vedere că Planul Urbanistic General al com. prevede că zona este una industrială, nici nu era legal posibil să se aprobe un pentru zonă de locuințe, ci doar pentru locuințe de serviciu. Fiind zonă industrială, conform Planului Urbanistic General, -ul a fost elaborat în concordanță cu destinația economica a zonei, pentru sedii de firme și locuințe de serviciu pentru personalul care deservește aceste firme (conform Legii nr.114/1996 a locuinței rep. și modificată).
Se arata ca devreme ce acest este parte din zona industrială a comunei, nefiind zonă rezidențială, prevederile nr. 536/1997 nu sunt aplicabile în speță.
In fapt, reclamantul intimat arată că este afectat în mod direct de adoptarea acestui, deoarece se creează premisele unei întregi serii de litigii cu viitorii proprietari ai caselor ce se vor construi în baza aprobării acestui plan, care vor fi probabil deranjați de activitatea fermei. Însă, solicită instanței să constate că ferma funcționează în mod legal deoarece a fost controlat cu privire la legalitatea desfășurării activității de zootehnie de către Direcția de Sănătate Publică T și Garda Națională de Mediu – Comisariatul Județean Ambele instituții de control nu au constatat vreo abatere de la normele legale, stabilind că respectă prevederile legale. De asemenea au consemnat și date cu privire la activitatea pe care o desfășoară și pe care au controlat- Direcția Sanitar – Veterinară T i-a comunicat că pentru o persoana fizică, cu certificat de producător legal vizat, nu este necesară autorizarea. În concluzie, conform organismelor abilitate ale statului, activitatea sa de fermă, funcțională, se desfășoară în mod legal, de la data de 20.05.2005, când s-a întocmit și formularul de identificare al exploatației.
Se arata ca formularul de identificare a exploatației emis pe numele său și care a stat la baza emiterii cardului de identificare a exploatației, sub codul RO-, în forma rectificată conform adeverinței nr.2499 din 26.02.2007 a Direcției Sanitar – Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor T, atestă fără dubiu că funcționează ferma (exploatația) dlui..
Se arata ca la 06.10.2005 se eliberează, la cererea promotorului imobiliar -lmob L, de către Consiliul Județean T certificatul de urbanism nr.1819, pe care l-a anexat la dosar, în care se menționează la regimul tehnic:
– se vor respecta zonele de protecție a ale unităților economice din vecinătate și anume 500 față de ferma zootehnică și abatorul preconizat în est.;
– se vor respecta prevederile, cele ale Ordinului Ministrului Sănătății nu.536/1997 privind normele de igienă.
Acest certificat de urbanism a fost adus și la cunoștința Consiliului Local. Totuși, această limită de protecție sanitară a fost ignorată cu desăvârșire la aprobarea proiectului -lmob, concretizat în HCL 107/2006.
Se precizează ca argumentele recurentului privitor la condițiile care trebuie îndeplinite de orice fermă nouă nu sunt aplicabile în cauză, deoarece această fermă funcționează cu această destinație din 1975. Nu denumirea imobilului dă dreptul de funcționare ci destinația și funcțiunile sale. În mod incorect arată recurentul că a achiziționat doar niște simple construcții și nu o fermă funcțională. În F se menționează teren, 2 grajduri, depozit gunoi și drumuri. Doar că, aceste “simple construcții” au o destinație clară: grajduri (pentru creșterea animalelor), depozit gunoi (pentru depozitarea gunoiului produs de animale) și drumuri pentru accesul la acestea. Faptul că ceilalți 8 proprietari desfășoară activități de depozitare și comerț în grajduri, nu schimbă cu nimic funcțiunea imobilelor. Funcțiunea imobilelor se perpetuează în timp până când intervine o cauză întrerupătoare. De exemplu, pentru desfășurarea unei activități comerciale într-un spațiu de locuit până la acel moment, trebuie solicitată si aprobată schimbarea destinației imobilului. Dar dacă funcțiunea nu se schimbă, deci nu intervine o cauză care să determine schimbarea funcțiunii, acea funcțiune se perpetuează.
Agenția pentru Protecția Mediului comunică fostului proprietar al fermei, prin adresa nr.2422 din 15.12.2005 că întreruperea activității nu constituie motiv de anulare a autorizației de mediu. Solicită să se constate că această adresă este formulată la mult timp după înstrăinarea către reclamant, fiind redactată de administratorul societății la solicitarea insistentă a -lmob Deci activitatea fermei era autorizată dinainte de momentul vânzării către reclamant și a continuat să fie autorizată și în prezent. Subliniază că ferma exista dinainte de adoptarea 536/1997 și a continuat să desfășoare activitate în mod legal. O așa zisă întrerupere a continuității existenței fermei din 1975 și până în prezent în anul 2002 nu este susținută prin nici o probă.
Hotărârea recurată este motivată atât în fapt, cât și în drept. Instanța arată că reclamantul în calitatea sa de proprietar al spațiului învecinat – ferma agrozootehnică, este vătămat prin aprobarea PUZ deoarece va trebui să schimbe destinația inițiala a fermei, aducându-i-se astfel grave prejudicii. Vătămarea a fost prezumată din îngrădirea exercitării dreptului de proprietate. Instanța a concluzionat astfel bazându-se pe incompatibilitatea funcțiunilor, creată prin HCL 107/2006. Această HCL având în vedere un proiect imobiliar, trebuia, potrivit Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, să asigure dezvoltarea economică și socială echilibrată a regiunilor și zonelor, cu respectarea specificului acestora (art.9 lit.a). Cum ceea ce este în fază de proiect se raportează la ceea ce există deja, concluzia decurge logic: prin aceasta HCL s-a adus atingere ordinii juridice firești, încercându-se prin intermediul ei o răsturnare a acestei ordini prin schimbarea a ceea ce ființează în mod legal și coerent raportat la ceva viitor, cu prejudicii evidente pentru ceea ce funcționează deja în mod legal, în speța dată ferma agrozootehnică.
Incompatibilitatea funcțiunilor rezultă în mod cert din starea de fapt posibil a fi creată. Alegațiile recurentului privind ilegalitatea funcționarii fermei solicită a fi înlăturate, neavând nici un fundament probatoriu, ba dimpotrivă reclamantul este cel care a făcut în repetate rânduri dovada legalei funcționări a acesteia.
Examinând cauza sub toate aspectele sale potrivit disp. art. 3041.pr.civ. și cu precădere prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Curtea constata ca pentru pronunțarea unei hotărâri prin care sa se dispună anularea unei hotărâri de consiliu local se impune analizarea legalității emiterii acesteia precum si verificarea in ce măsura actul adoptat a cauzat reclamantului vreo vătămare, in accepțiunea Legii nr.554/2004.
Curtea constata ca in mod irevocabil s-a statuat ca nr. 107/12.05.2006 este nelegala, fiind adoptată cu încălcarea prevederilor art. 46 alin. 2 din Legea nr.215/2001 în forma în vigoare la data adoptării ei aspect ce atrage anularea acesteia pentru acest considerent.
In ceea ce privește existenta sau nu a vătămării reclamantului prin adoptarea hotărârii mai sus menționate Curtea constata ca ferma unde reclamantul isi desfășoară activitatea cu specific industrial a avut aceasta destinație si in anul 2006 astfel cum rezulta din considerentele deciziei civile nr.337/25.04.2007 pronunțata de Curtea de Apel T in dosar nr.121/59/15.01.2007. Prin aceeași decizie Curtea de Apel a menținut in mod irevocabil valabilitatea certificatului de urbanism nr.116 din 04.04.2005 precum si autorizația de construire nr.21 adoptata la data de 06.02.2006, acte in baza cărora reclamantul isi desfășoară activitatea in ferma agrozootehnica care face obiectul litigiului.
Prin nr. 107/2006 emisa la data de 12.05.2006 s-a aprobat PUZ de extindere zona rezidențiala cu funcțiuni complementare extravilan in suprafețe de teren care aparțin reclamantului-intimat.
Astfel fiind, raportat la data achiziționării imobilului de către reclamant si la data emiterii autorizației de construire nr.21 / 06.02.2006 Curtea constata că reclamantul este vătămat în drepturile sale private, întrucât este proprietarul numărului cadastral 284/1, ce reprezintă fermă agrozootehnică, iar aprobarea PUZ – ului prin hotărârea contestată ca la limita sa de proprietate să poată fi construite cartiere rezidențiale ar produce prejudicii acestuia și afacerii sale, în sensul că va fi nevoit să schimbe destinația inițială a fermei achiziționate.
Totodată Curtea constata ca fata de împrejurarea ca hotărârea de Consiliu atacata este nelegal adoptata, aceasta lezează ordinea de drept.
Prin urmare, iar reclamantul este vătămat în drepturile sale, instanța în baza disp. art. 1 și urm. din Legea nr. 54/20004 a contenciosului administrativ a admis în parte acțiunea precizată a reclamantului, considerând-o a fi întemeiată numai sub această formă și a dispus anularea HCL nr. 107/12.05.2006 emisă de pârâtul CL, ca fiind netemeinică și nelegală și respins acțiunea reclamantului față de pârâta ” ” T.
In speță, este dovedită și vătămarea interesului public, conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, teza finală, întrucât cele două vecinătății de fermă agrozootehnică și cartier rezidențial sunt incompatibile, iar organul local al administrației publice locale are obligația conform legii să emită acte normative care să nu aducă prejudicii vreunei persoane și să fie în interesul tuturor.
Reținând situația menționată Curtea va respinge ca neîntemeiat recursul declarat.
Constatând culpa procesuala a paratului in declanșarea litigiului, Curtea va Obligă pârâtul recurent la plata către intimatul reclamant a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul Consiliul Local al comunei împotriva sentinței civile nr.628/CA/23.07.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă pârâtul recurent la plata către intimatul reclamant a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 09.04.2009.