DECIZIA Nr. LXI (61)
din 24 septembrie 2007
Dosar nr. 28/2007
Sub președinția domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,
Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 190 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură fiscală, raportate la art. 191 alin. (2) din același cod, referitoare la calitatea de subiect activ al contravenției de deținere în afara antrepozitului fiscal sau de comercializare a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, a persoanei fizice care nu este comerciant.
Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenți 93 de judecători din totalul de 115 aflați în funcție.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, cerând admiterea acestuia în sensul de a se stabili că persoana fizică care nu are calitatea de antrepozitar autorizat sau comerciant nu este subiect activ al contravenției de deținere în afara antrepozitului fiscal sau de comercializare a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, potrivit titlului VII din Codul fiscal.
SECȚIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
În aplicarea dispozițiilor art. 190 alin. (1) lit. c) [devenit art. 220 alin. (1) lit. c)] din Codul de procedură fiscală, republicat, raportate la prevederile art. 191 alin. (2) [devenit art. 221 alin. (2)] din același cod, instanțele de judecată s-au pronunțat în mod diferit cu privire la calitatea de subiect activ al contravenției de deținere în afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, a persoanei fizice care nu este comerciant potrivit titlului VII din Codul fiscal.
Astfel, unele instanțe au considerat că, în raport cu dispozițiile art. 191 alin. (2) [devenit art. 221 alin. (2)] din Codul de procedură fiscală, pot fi subiecte active ale contravenției prevăzute la art. 190 alin. (1) lit. c) din același cod toate persoanele fizice (necomercianți sau comercianți plătitori de accize) întrucât, prin săvârșirea faptei ilicite de a deține în afara antrepozitului fiscal sau de a comercializa produse accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, dobândesc calitatea de subiect activ al raportului juridic fiscal.
În argumentarea acestui punct de vedere s-a apreciat că, în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, contribuabilul este orice persoană fizică ori juridică sau orice entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat, în condițiile legii.
Alte instanțe s-au pronunțat în sensul că persoana fizică necomerciant nu poate fi autor al contravenției prevăzute la art. 190 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură fiscală, deoarece nu are calitatea de subiect activ al raportului juridic fiscal, conform prevederilor art. 191 alin. (2) din același cod.
S-a învederat că subiecte ale contravenției de deținere în afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, pot fi numai persoanele fizice sau juridice care au calitatea de antrepozitari, persoanele care nu sunt comercianți putând fi sancționate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Aceste din urmă instanțe au interpretat și aplicat corect dispozițiile legii.
Potrivit dispozițiilor art. 220 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură fiscală, republicat, “Constituie contravenție deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false”, iar în conformitate cu prevederile art. 221 alin. (2) din același cod, “Sancțiunile contravenționale prevăzute la art. 219 și art. 220 se aplică persoanelor fizice sau persoanelor juridice care au calitatea de subiect juridic fiscal.”
Prevederile art. 163 lit. c) din Codul fiscal definesc antrepozitul ca fiind locul aflat sub controlul autorității fiscale competente, unde produsele accizabile sunt produse, transformate, deținute, primite sau expediate în regim suspensiv de către antrepozitarul autorizat, în exercițiul activității, în anumite condiții prevăzute de titlul VII și de norme.
Tot astfel, antrepozitarul autorizat este definit în art. 163 lit. e) din același cod ca fiind “persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea fiscală competentă, în exercitarea activității acesteia, să producă, să transforme, să dețină, să primească și să expedieze produse accizabile într-un antrepozit fiscal”.
Din coroborarea dispozițiilor menționate rezultă deci că fapta de a deține în afara antrepozitului fiscal ori de a comercializa produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, constituie contravenție numai dacă este săvârșită de antrepozitarul autorizat, iar nu de orice altă persoană.
Într-adevăr, din moment ce contravenția prevăzută la art. 190 alin. (1) lit. c) [devenit art. 220 alin. (1) lit. c)] din Codul de procedură fiscală se referă la regimul produselor accizabile, calitatea de subiect activ al acestei contravenții nu o poate avea decât persoana fizică îndeplinind condiția de contribuabil cu obligație de plată a accizelor.
Or, o atare obligație nu poate reveni decât persoanelor juridice, asociațiilor familiale și persoanelor fizice autorizate conform art. 209 din Codul fiscal, responsabilitatea marcării produselor accizabile având-o antrepozitarii autorizați, așa cum se precizează în art. 203 din același cod.
Ca urmare, atât timp cât nu se află într-un raport juridic fiscal implicând obligația de plată a accizelor, pentru că nu este nici antrepozitar și nici comerciant, persoana fizică nu poate deveni subiect activ special al contravenției de deținere în afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false.
De altfel, din felul cum sunt reglementate, prin art. 190 alin. (1) [devenit art. 220 alin. (1)] din Codul de procedură fiscală, celelalte fapte contravenționale de această natură, cum sunt “neanunțarea autorității fiscale competente, în termenul legal, despre modificările aduse datelor inițiale avute în vedere la eliberarea autorizației” [lit. b)], “nerespectarea programului de lucru al antrepozitului fiscal de producție de alcool etilic și de distilate” [lit. d)], “neutilizarea documentelor fiscale prevăzute de titlul VII din Codul fiscal” [lit. g)], se referă în exclusivitate la antrepozitarul autorizat și nu la orice alt contribuabil.
Mai mult, însuși modul în care sunt formulate, în actualul art. 220 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, dispozițiile referitoare la sancționarea contravențiilor reglementate în alineatul precedent, la măsurile ce se pot lua și la modul de aplicare a acestora impune să se considere că fapta contravențională prevăzută la art. 190 alin. (1) lit. c) [devenit art. 220 alin. (1) lit. c)] din Codul de procedură fiscală nu poate fi comisă decât de un subiect calificat, respectiv de o persoană având calitatea de antrepozitar autorizat, care dispune de fondurile necesare deschiderii unui antrepozit fiscal.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum și ale art. 329 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili că dispozițiile art. 190 alin. (1) lit. c) [devenit art. 220 alin. (1) lit. c)], raportat la art. 191 alin. (2) [devenit art. 221 alin. (2)] din Codul fiscal, se interpretează în sensul că persoana care nu are calitatea de antrepozitar sau comerciant nu poate fi subiect activ al contravenției de deținere în afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, potrivit titlului VII din Codul fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
D E C I D:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Dispozițiile art. 190 alin. (1) lit. c) [devenit art. 220 alin. (1) lit. c)] din Codul de procedură fiscală, republicat, raportate la prevederile art. 191alin. (2) [devenit art. 221 alin. (2)] din același cod, se interpretează în sensul că persoana care nu are calitatea de antrepozitar sau comerciant nu este subiect activ al contravenției de deținere în afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, potrivit titlului VII din Codul fiscal.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2007.